Cum poate fi Dumnezeu răstignit pentru salvarea omenirii?
Creștinii au depășit toate limitele considerându-L nedrept pe Dumnezeu Cel Atotputernic.
Ei L-au desconsiderat pe Dumnezeu într-un fel în care nicio altă naţiune nu a făcut-o vreodată. De fapt, ceea ce fac ei nu are nimic de-a face cu slăvirea sau glorificarea lui Dumnezeu. Ei susţin că atunci când Adam (Pacea fie asupra sa!) a mâncat din pomul interzis, Dumnezeu S-a mâniat şi l-a pedepsit; iar pedeapsa a fost moștenită urmașii lui, până la venirea lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Răstignirea lui avea să elibereze generațiile care l-au urmat de păcatul strămoșului lor. De asemenea, creştinii susţin că toţi fiii lui Adam (Pacea fie asupra sa!) au fost seduși de către Satana, inclusiv Profeţii lui Dumnezeu, precum Noe, Avraam, Moise, David, Solomon (Pacea fie asupra lor!) etc.
În opoziție, islamul respinge aceste pretinderi, Nobilul Coran spunând despre acești Profeți respectați (Pacea fie asupra lor!):
„Şi Noi i-am dăruit lui (lui Avraam, după ce a părăsit neamul său) pe Ishaq (Isaac), şi pe Yaqub (Iacob) (un fiu și un nepot) şi pe amândoi i-am călăuzit - şi pe Nūh (Noe) l-am călăuzit Noi încă şi mai înainte - şi printre urmașii săi sunt Dawud (David), Suleiman (Solomon), Ayub (Iov), Yusuf (Iosif), Musa (Moise) şi Harun (Aaron) - şi astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine; ~ Şi Zakariya (Zaharia), Yahya (Ioan), Isā (Isus) şi Ilyās (Ilie) - toţi fiind printre cei drepți! ~ Şi Ishmail (Ismail), Al-Yasā (Eliseu), Yunus (Iona) şi Lut (Lot) - pe toţi i-am preaales Noi deasupra tuturor lumilor (semințiilor)!”
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:84-86]Știm că tatăl Profetului Avraam (Pacea fie asupra sa!) a fost un necredincios, însă Dumnezeu nu l-a pedepsit pe Avraam (Pacea fie asupra sa!) pentru păcatul grav al tatălui său. Prin urmare, ar fi fost logic să îl considere responsabil pentru păcatul strămoșului său, Adam (Pacea fie asupra sa!)?! Mai mult decât atât, conceptul creștin de păcat originar pretinde în mod eronat că Profetul Adam (Pacea fie asupra sa!) nu s-ar fi căit. Cu toate acestea, Dumnezeu afirmă că Adam (Pacea fie asupra sa!) s-a căit şi că El l-a iertat. Acest fapt este menționat cu claritate în Nobilul Coran:
„Adam a primit de la Domnul său cuvinte (de inspirație, rugi prin care să-L invoce pentru a-l ierta) şi (El) l-a iertat, căci El este At-Tawwāb (Primitorul de căință), Ar-Rahīm (Prea Îndurător).”
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:37]Creştinii au mers până într-acolo încât au susținut că, prin intermediul răstignirii, care este un păcat major, Dumnezeu i-a salvat pe Adam (Pacea fie asupra sa!) şi pe urmașii săi de Focul Iadului. Creștinii susţin, de asemenea, că, prin această presupusă răstignire, Dumnezeu l-a putut păcăli pe Satana, fără a ține însă seama de faptul că Șeitan nu I S-a supus lui Dumnezeu Cel Atotputernic, fapt pentru care merita Pedeapsa, din momentul în care a refuzat să se prosterneze în faţa lui Adam (Pacea fie asupra sa!) şi l-a sedus, determinându-l să comită păcatul. De fapt, Dumnezeu ar fi putut să îl pedepsească pe Satana cu mult timp înainte de venirea lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Astfel, nu putem decât să ne îndoim de ipoteza conform căreia fiii lui Adam (Pacea fie asupra sa!) sunt considerați răspunzători pentru greșeala strămoșului lor
De fapt, viaţa lui Isus (Pacea fie asupra sa!) este învăluită în mister, excepție făcând cei trei ani ai misiunii sale. Nu are rost să discutăm numeroasele îndoieli şi suspiciuni pe care le-au avut sectele creștine timpurii şi învăţaţii musulmani. Biserica creștin-ortodoxă transformă în punctul central al doctrinei sale faptul că viaţa lui Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost luată pe cruce, că a murit şi a fost îngropat, că a înviat, având rănile vindecate, că s-a plimbat, a vorbit și a mâncat alături de discipolii săi, după care trupul său a fost înălțat la Cer. Toate acestea au fost necesare pentru doctrina teologică a sacrificării şi a ispășirii păcatelor, inclusiv pretinsul păcat originar care este respins de către islam.
Cu toate acestea, unele secte creștine timpurii au respins doctrina conform căreia Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost omorât pe cruce. În cartea sa (Crucifixion or Crucifiction?, pp. 19-38), Deedat a oferit numeroase referiri cu privire la falsitatea acestui concept. El și-a bazat majoritatea dovezilor pe Biblie şi pe alte scrieri ale autorităților creștine.
Chestiunea răstignirii, aşa cum este prezentată în creștinism, susține pretinderile conform cărora evreii s-au aflat în spatele răstignirii lui Isus (Pacea fie asupra sa!), fapt care nu este adevărat. În schimb, haideți să reflectăm la ceea ce Coranul afirmă cu privire la răstignire:
„(Noi i-am blestemat) din pricina încălcării legământului lor şi a respingerii lor a ayatelor (versete, dovezi, evidenţe, semne, revelaţii) lui Allah şi a uciderii de către ei a Profeţilor pe nedrept şi a rostirii cuvintelor: «Inimile noastre sunt învelite (adică nu înțelegem ceea ce ne spun Mesagerii).» În fapt, Allah le-a pecetluit, pentru necredinţa lor, fiindcă ei nu cred decât foarte puţin (într-o altă interpretare: ei nu cred, în afara unui număr mic dintre ei). ~ Şi din pricina necredinţei lor (a evreilor, în Profeția lui Isus, pacea fie asupra sa!) şi a clevetirilor grele pe seama Mariei, ~ Şi din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Isus, fiul Mariei, Trimisul lui Allah!»,
în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce (Allah Preaînaltul l-a mântuit pe Trimisul Său, Isus; el nu a fost omorât şi nu a fost răstignit, ci a fost răstignită o altă persoană, iar ei şi-au închipuit numai că acesta este Isus, fiindcă Allah a făcut să semene cu el şi ei l-au omorât, crezând că este Isus, pacea fie asupra sa!), ci a fost făcut (cineva) să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privința lui (Isus, paceafie asupra sa), au fost în îndoială (în legătură cu moartea lui); ei nu au avut cunoștință sigură despre ea (moartea lui), ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât, ~ Ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este ‘Azīz (Invincibil, Atotputernic), Hakīm (Preaînțelept). ~ Nu va fi niciunul dintre oamenii Cărții (evrei și creștini) care să nu creadă în el, înaintea morţii sale. Iar în Ziua de Apoi, el (Isus, pacea fie asupra sa) va fi martor împotriva lor.”
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:155-159]Acuzaţia falsă împotriva Mariei (Pacea fie asupra ei!) a fost aceea că ea nu era castă. O asemenea acuzație este destul de gravă atunci când este făcută împotriva unei femei oarecare, dar este total lipsită de respect atunci când este făcută împotriva Mariei, mama unui Profet al lui Allah, Isus (Pacea fie asupra lor!). Evreii au respins Mesajul lui încă de la început, prin ridiculizarea Puterii lui Allah Preaînaltul în ceea ce privește nașterea lui extraordinară
(a se vedea Nobilul Coran, 17:27-28).
Castitatea femeilor este extrem de respectată, pentru că este un aspect esenţial al demnității şi al onoarei lor, de care nimeni nu se poate îndoi, cu excepția cazului în care se aduc dovezi clare ale comiterii unui act imoral, şi anume 4 martori. Dacă cei care aduc acuzații nu pot dovedi acest lucru, atunci ei sunt pedepsiţi cu 80 de lovituri de bici şi nu mai pot fi acceptați ca martori
(a se vedea versetul din Nobilul Coran care discută despre această chestiune, 24:4)
Mai multe secte creștine, precum bazilienii, au respins, de asemenea, chestiunea răstignirii lui Isus (Pacea fie asupra sa!) şi au crezut în faptul că altcineva a fost răstignit în locul lui.
Doceta, o altă sectă creștină, susţine că Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) nu a avut niciodată un corp fizic, ci numai unul aparent sau un corp fantomă. Evanghelia după Barnabas susţine, de asemenea, teoria conform căreia Hristos (Pacea fie asupra sa!) a fost înlocuit pe cruce.
Mai mult decât atât, creştinii susțin că Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) a fost în același timp om și Dumnezeu. El (Pacea fie asupra sa!) le-a permis în mod intenţionat necredincioşilor să îl răstignească; astfel încât să îl poată păcăli pe Satana.8 Ei pretind că Isus (Pacea fie asupra sa) a ascuns faptul că era Dumnezeu pentru ca Șeitan să nu îl recunoască, iar în acest scop el (Pacea fie asupra sa!) le-a permis dușmanilor săi să îl captureze, să îl bată şi să îl scuipe.9 Conform lor, el (Pacea fie asupra sa!) le-a permis, de asemenea, să îl răstignească şi să îi pună coroana de spini pe cap, moment în care și-a manifestat teama de moarte, spunând:
«Eli, Eli, lama sabactani?», adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»
(Biblia, Matei, 27:46)Conform creștinilor, aceste cuvinte au fost rostite astfel încât Satana să nu ştie că Isus (Pacea fie asupra sa!) era „Dumnezeu” sau „Fiul lui Dumnezeu” și aceasta deoarece el dorea să îi ducă sufletul în Focul Iadului, aşa cum se presupune că a făcut-o cu Noe, Avraam, Moise şi cu alţi Profeţi (Pacea fie asupra lor) şi credincioşi deopotrivă.
Vom examina aceste pretinderi într-o manieră logică sistematică, privindu-le din mai multe unghiuri. Dacă acceptăm faptul că Isus (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Eli, Eli, lama sabactani?”
şi că el (Pacea fie asupra sa!) a făcut aceasta doar pentru a îl înșela pe Satana, atunci el (Pacea fie asupra sa!) este acuzat de minciună. Cu toate acestea, musulmanii cred că un Profet al lui Dumnezeu (Pacea fie asupra sa!) nu a mințit niciodată, din moment ce toţi Profeţii (Pacea fie asupra lor!) sunt infailibili. Singura alternativă rămasă este aceea că Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!) nu a ştiut că este „Fiul lui Dumnezeu”, lucru care este exclus. Prin urmare, am rămas cu a treia şi cea mai probabilă opțiune, şi anume că Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost un om