Dacă Isus (Pacea fie asupra sa!) nu ar fi stabilit dovada pentru Satana înaintea răstignirii sale, el ar fi putut spune că nu a ştiut că acel om reprezintă partea „umană a lui Dumnezeu” şi că Dumnezeu i-a permis să îi ducă pe fiii lui Adam (Pacea fie asupra sa!) în Iad, Isus (Pacea fie asupra sa!) fiind unul dintre aceștia. În acest caz, diavolul ar putea afirma în mod natural că nu știa că Dumnezeu S-a întrupat în persoana lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Dacă ar fi știut acest detaliu, atunci cu siguranță l-ar fi slăvit. Prin urmare, el poate, de asemenea, să pledeze în mod logic pentru clemență pentru păcatele sale și să ceară ca Dumnezeu să nu îl pedepsească.

Putem presupune că Satana ar fi putut spune în acest sens:„O, Domnul meu! Acesta este singurul om căruia i-am luat sufletul din greşeală. Cu toate acestea, am dreptul să iau sufletele oamenilor de după el (Hristos), la fel cum am făcut-o înainte de el din cauza păcatului părintelui lor sau al propriilor păcate.”

Dacă ceea ce afirmă creștinii este adevărat, atunci Dumnezeu va avea nevoie de un alt pretext pentru a îl face responsabil pe Satana pentru ceea ce a făcut