UNIVERSALITATE ŞI EGALITATE

Principiul de egalitate în relațiile cu oameni de diferite rase, statut socioeconomic și culturi lipsește din ideologiile dominante ale lumii de astăzi.

Societatea indiană a suferit multe secole din cauza unui sistem de caste aplicat rigid: unii oameni sunt priviți ca zei (avatare), în timp ce alții sunt tratați puţin mai bine decât niște sclavi.

Deși creștinismul a fost rareori aplicat ca un sistem de viață, acesta conține, printre învățăturile contemporane, doctrine care pot fi văzute ca discriminatorii. Învățăturile din Talmud (baza iudaismului contemporan) îi consideră pe evrei ca fiind privilegiați față de alți oameni (neevrei).

Lista ar putea fi extinsă pentru a include sloganul comunist de egalitate, conform căruia toți oamenii sunt egali, dar care înseamnă, în realitate, că unii sunt mai egali decât alții. Capitalismul, așa cum este aplicat în mai multe societăți occidentale.

nu este orientat teoretic spre stabilirea egalităţii, deoarece încurajează diviziunea dintre bogaţi şi săraci. Socialismul, care în teorie ar trebui să amelioreze excesele capitalismului și ale comunismului, a subliniat cu succes slăbiciunea inerentă a acestora. Cu toate acestea, nu s-a dovedit a fi o alternativă mai viabilă.

Astfel, dintre toate sistemele ideologice existente, islamul rămâne singura opțiune adecvată pentru toți, deoarece acesta respectă drepturile tuturor persoanelor și îi vede pe toți oamenii ca pe membrii unei singure națiuni, care trăiesc în supunere față de Dumnezeu (Allah), în pace și armonie, în ciuda diferențelor multiple. Dovezile istorice și contemporane stau mărturie pentru egalitatea islamică nenegociabilă.

1. Creștinismul și egalitatea

În această secțiune, vom examina câteva dintre învățăturile creștinismului, pentru a determina dacă o astfel de viziune s-ar putea aplica tuturor oamenilor, în ciuda diferențelor dintre ei.

Pentru a fi obiectivi, referințele vor fi extrase din Cartea creștinismului, Biblia, pentru a afla dacă mesajul lui Hristos (Pacea fie asupra sa!) a fost pentru întreaga omenire sau a fost limitat în timp și spațiu doar pentru poporul său, israeliții. Astfel, acesta nu conţine o chemare universală.

Potrivit lui Matei, mesajul pe care Isus (Pacea fie asupra sa!) l-a primit a fost limitat la o singură naţiune. Isus (Pacea fie asupra sa) a afirmat aceasta în mod clar în instrucțiunile pe care le-a dat ucenicilor săi, cărora le-a cerut să nu răspândească mesajul său dincolo de triburile din Israel:

Mai mult decât atât, în Biblie găsim un alt incident relatat despre Isus (Pacea fie asupra sa!) care arată același lucru:

Isus, după ce a plecat de acolo, s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. ~ Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către el: «Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.» ~ El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii lui s-au apropiat şi l-au rugat stăruitor: «Dă-i drumul, căci strigă după noi.» ~ Drept răspuns, el a zis: «Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.» ~ Dar ea a venit şi i s-a închinat, zicând: «Doamne, ajută-mi!» ~ Drept răspuns, el i-a zis: «Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!»ˮ

(Biblia, Matei 15:21-26)

Din aceste citate biblice, se poate observa că Isus (Pacea fie asupra sa!) a cerut ca Mesajul să fie transmis doar oameniilor lui Israel și nu tuturor oamenilor. Cu toate acestea, ca musulman care crede că Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) a fost un Mesager măreţ al lui Allah, sunt convins că Isus (Pacea fie asupra sa!) nu a rostit niciodată cuvintele subliniate din versetul anterior (Matei 15:26)

Hill și Cheadle (1996) au menționat că persoanele de culoare au fost maltratate de-a lungul istoriei oamenilor de descendență europeană:

„Tradiția Europei occidentale i-a separat, în general, pe negri și, de-a lungul istoriei, le-a mutat rolurile și contribuțiile pe un plan secundar sau le-a omis complet.”

Deși Profeții (Pacea fie asupra lor!) nu ar fi predicat niciodată ura sau discriminarea, în urma adăugirilor continue la Biblie a mai multor grupuri, pentru a manipula învățăturile sale pentru propriile interese, unele pasaje denotă un sens discriminatoriu. Spre exemplu:

„Maria și Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.” (Biblia, Numeri, 12:1)

Astfel de fragmente din Vechiul Testament ar putea explica tratamentul discriminatoriu împotriva evreilor de origine africană în statul Israel. Sentimentul de discriminare printre creștinii afroamericani a condus la sentimentul reacționar al unor membri ai Bisericii afroamericane.

n vinerea mare a anului 1993, arhiepiscopul George Augustus Stallings Jr. din Washington D.C. a ars o imagine a unui Isus alb în stradă, proclamând că este o „inexactitate istorică”: „Isus a fost un evreu afro-asiatic.” Pentru a realiza amploarea nivelulului de rasism în țara cea mai puternică din lume, trebuie ştiut că există aproximativ 327 de grupuri de supremație albă în SUA.7

2. Poziția evreilor față de alte națiuni

După cum vom vedea în această secțiune, natura discriminatorie a iudaismului demonstrează că acesta nu poate fi propus ca sistem universal demn de urmat pentru întreaga omenire. În ciuda naturii sale sau poate din cauza acesteia, influența evreiască este foarte puternică şi joacă un rol important în modelarea politicii externe americane; în special cea în interesul Israelului.

Cartea religioasă iudaică, Talmudul, 8 autoritatea proeminentă a evreilor, îi aşează pe aceştia deasupra tuturor oamenilor.

Evreii sunt considerați poporul ales al lui Dumnezeu. Aceștia sunt superiori, iar multitudinea de națiuni (neevreiești) care îi înconjoară este considerată a fi necurată și subumană. Talmudul a fost întotdeauna autoritatea legală proeminentă pentru evreiMotivul pentru care evreii susțin faptul că ei au fost aleși de Dumnezeu și implicit impuritatea celorlalte neamuri este că evreii au fost prezenți pe muntele Sinai, iar celelelate neamuri nu9 :

„Când șarpele a venit la Eva, el i-a insuflat pofta trupească... Când Israel a stat pe Sinai, acea dorință a fost eliminată, dar dorința idolatrilor care nu au stat pe Sinai, nu a încetat.)ˮ

(Abodah Zarah 22b

Să ne uităm în Zohar, unde versetul din Geneza a fost interpretat de rabinii evrei: „Acum șarpele este mai subtil decât toate fiarele câmpului, etc.ˮ Interpretarea lor este:

„Cei mai subtil care înclină către rău; «dintre toate fiarele» sunt oamenii idolatri de pe Pământ. Căci ei sunt copiii străvechiului șarpe care a sedus-o pe Eva.ˮ

(Zohar 1:28b)

De fapt, neevreii, fie ei creștini, budiști sau hinduși, nu sunt considerați egali ai evreilor în niciun fel; doctrina evreiască nu îi privește ca pe niște oameni. Următoarul fragment din Talmud ar putea deruta orice ființă umană pentru modul în care îi desconsideră pe ceilalți oameni:

„Un neevreu... nu este un vecin, în sensul de reciprocitate, fiind responsabil pentru daunele cauzate de neglijența lui; nici măcar să aibă grijă de vitele lui. Chiar și cele mai bune legi ale neevreilor au fost prea crude ca să recunoască reciprocitatea.ˮ

(Bek. 13b)

Priviți cum acestea intră în conflict cu adevăratul sentiment de dreptate din Nobilul Coran:

„O, voi cei care credeţi! Fiţi statornici faţă de Allah şi martori drepţi! Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să nu fiţi drepţi! Fiţi drepţi, căci aceasta este mai aproape de evlavie! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este Bineştiutor (Khabīr) a ceea ce faceţi voi!”

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:8]

Creștinii și alți neevrei (numiți „păgâniˮ în Talmud) nu au fost scutiți de ura și neîncrederea evreilor:

„În cazul în care apare un proces între un israelit și un păgân, dacă îl puteți satisface pe primul în conformitate cu legile din Israel, justificați-l și spuneți: «Aceasta este legea noastră.»; astfel, de asemenea, dacă îl puteți justifica prin legea păgânilor, justificați-l și spuneți (la cealaltă parte): «Aceasta este legea voastră.»; dar dacă acest lucru nu se poate face, vom folosi subterfugii pentru a ne sustrage.ˮ

(Baba Kama 113 a)

Enciclopedia iudaică afirmă, rezumând opiniile înțelepților despre această lege: „Mișna declară că, dacă un păgân dă în judecată un israelit, verdictul este pentru pârât; iar dacă israelitul este reclamantul, el obține daune complete.ˮ

Există numeroase citate în Talmud prin care neevreii au fost considerați impuri sau nedemni să trăiască. Se ajunge până într-acolo încât se spune că astfel de oameni nici măcar nu sunt demni de a fi acceptați în religia lor, chiar dacă își doresc acest lucru. De fapt, Talmudul interzice, sub amenințarea cu moartea, că orice alt neam neevreu să fie învățat Tora:

„Prin urmare, Talmudul interzice predarea la neevrei a Torei, «moștenirea comunității lui Iacov...»” R. Johannan declară că, dacă cineva îndrăznește să facă acest lucru: „o astfel de persoană merită să moară.ˮ

Cu siguranță, un astfel de sistem, de o natură extrem de discriminatorie, nu a fost conceput pentru a fi un mod universal de viață. Astfel, nu este de mirare că mulți lideri israelieni nu prețuiesc viețile neevreilor. Răspunsul lui Menachem Begin la indignarea mondială pentru masacrele din taberele de refugiați Sabra și Shatilla din Liban reflectă această atitudine:

„Goyim [ceea ce înseamnă neevrei] îi ucid pe Goyim și ei au venit pentru a-i spânzura pe evrei.ˮ

Cineva ar putea spune că actualul iudaism nu este construit pe astfel de idei radicale sau rasiale. Să ascultăm apărarea liderilor autorității israeliene cu privire la ceea ce au făcut în Liban. Cineva poate rămâne cu adevărat uimit, de modul talmudic în care au vorbit. Un astfel de exemplu se găsește în modul arogant în care i-au informat pe americani despre masacrul comis: „Nu avem nicio datorie să ne explicăm acțiunile altora – ci doar nouă.ˮ1

Cu alte cuvinte, evreul nu poate fi criticat de un neevreu.

Observând politica sionistă de ocupație împotriva palestinienilor, putem vedea adevărata natură a brutalității extreme și urii pe care o au față de copii, femei și persoanele în vârstă neajutorate. Oficialii israelieni au respins în mod deschis legea neevreilor atunci când nu îi favorizează pe evrei.

După decizia Curții Internaționale de Justiție, conform căreia construcția zidului despărțitor încalcă legea internațională, Yousef Lapid, ministrul de justiție al Israelului, a declarat la stația de radio controlată de stat, în data de 10 iulie 2004, că Israelul nu va respecta hotărârea de la Haga, CIJ: „Vom respecta hotărârea instanței noastre supreme, nu hotărârea CIJ.” Acesta este punctul de vedere tipic sionist talmudic, de dispreț față de tot ceea ce este neevreu. Întreaga lume se înșală întotdeauna, zeci de rezoluții ONU care condamnă Israelul nu sunt corecte, numeroasele masacre sângeroase și inumane din taberele palestiniene sunt doar pentru autoapărare, bombardamentele din taberele de refugiați conduse de ONU și uciderea fără discriminare sunt drepturi sioniste. Maltratarea și chiar uciderea constantă a unor jurnaliști și activiști pentru pace sunt doar greșeli neintenționate, etc.

Această atitudine nu se limitează doar la politicieni. O ediție recentă a revistei Sunday a relatat că Moshe Antelman din Rehovot, Israel – rabin și chimist – a dezvoltat un glonț care conține grăsime de porc.

„Antelman, rabin și chimist, a dezvoltat muniția încărcată cu untură de porc pentru a o folosi împotriva musulmanilor devotați, care cred că orice contact cu carnea de porc fură sufletului șansa de a intra în Paradis15... Bunul rabin a oferit inovația sa coloniștilor din Cisiordania, iar el speră, de asemenea, ca Pentagonul să se intereseze de această formă rafinată de porc militar.ˮ

Acesta este doar un exemplu al modului în care elita și liderii evreilor apreciază oamenii altor națiuni.

Ura înnăscută a sioniștilor față de alte națiuni și sentimentul lor complex de superioritate i-au făcut să își îndrepte armele până și împotriva aliaților lor apropiați (americanii) și să ucidă mulți soldați; drept dovadă stă atacul sălbatic asupra navei marinei americane – „Liberty”, în plină zi.

Într-un interviu, proeminentul gânditor evreu american și lingvist la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, prof. Noam Chomsky, a răspuns la o întrebare în legătură cu punctul de vedere al evreilor cu privire la alte persoane spunând:

„Dacă te întorci în timp la cultura evreiască tradițională, în Europa de Est sau Africa de Nord, creștinul sau neevreul era considerat a fi o specie diferită, inferioară evreilor. De exemplu, medicii evrei trebuiau să îi trateze pe neevrei doar dacă aveau ceva de câștigat de pe urma acestui lucru. Deci, Maimonide a putut fi doctorul sultanului doar pentru că evreii au avut de câștigat, altfel nu ar fi fost posibil.”

Atunci când întrebarea „Aceasta este o tradiție canonică sau culturală?” i-a fost adresată lui Chomsky, el a răspuns:

„Se află în Halakah, tradiția rabinică. Există o mulțime de lucruri de genul acesta. Ei (evreii) au fost, pe de o parte, o minoritate oprimată dar, pe de altă parte, foarte rasistă. Rasismul însă a continuat și atunci când au devenit o majoritate care nu mai era asuprită.”

Secțiunea precedentă s-a axat pe punctul de vedere evreiesc cu privire la alte națiuni. Autorul s-a inspirat în mare parte din sursele iudaice, care au lăsat să se înțeleagă că discriminarea altor persoane era o datorie ideologică și religioasă a evreilor sioniști. Din moment ce iudaismul este moștenit,

alte persoane, din oricare altă națiune, nu vor putea vreodată să adere la el. Alţi oameni sunt excluşi din acest sistem restrâns, care favorizează evreii peste toate celelalte națiuni, doar pentru că sunt evrei.

3. Sistemul socio-religios al hinduismului

n această secțiune, vom vedea că, așa cum doctrinele rasiste ale iudaismului îl exclud de la nominalizarea lui drept candidat la un mod de viață universal, în mod similar, și hinduismul nu poate fi adoptat sub nicio formă ca mod universal de viață, din cauza sistemului său rasist, care conține un sistem de caste discriminatoriu, ca parte integrantă a acestei religii.

Sistemul castelor împarte societatea hindusă în patru grupuri principale:

  • casta Brahmanilor (casta preoților care dețin „puterea sacră”)
  • casta Kșatriya (casta războinicilor)
  • casta Vaisya (casta oamenilor liberi, proprietari, negustori, agricultori)
  • casta Sudra (casta servitorilor, cea a cărei unică activitate era aceea de a-și servi superiorii).

Și daliții sau cei de neatins, care nu sunt o castă, deoarece nu fac parte din niciunul dintre cele patru grupuri originale. Ei sunt de neatins pentru că atingerea lor poate polua alte caste, fapt pentru care ei trebuie să păstreze o distanță suficientă de acestea. Aceste grupuri alcătuiesc doar vârful unei foarte complicate structuri sociale a societății hinduse, care conține aproximativ 2.800 de comunități unice

Hinduismul este construit în jurul unei structuri rasiste, ce conţine un sistem de caste discriminator, ca o parte integrală a acestei religii.

Fiecare castă este o lume diferită în comparație cu celelalte. Aceasta este una dintre manifestările cele mai atroce de inegalitate practicate. Cel care se naște într-o castă moare în aceeași castă. Chiar și sistemul politic actual din India respinge aceste practici.

Gustave le Bon mentioned some of Manu's (One of the major authors of the Hindu teachings, the Vedas) teachings: This law gave to the Brahmans the distinction, superiority and sanctity, which raised their status, equal to that of the gods . . .

Acest sistem a fost adus în învățăturile hinduismului în timpul lui Manu, în epoca apogeului civilizației brahmanice şi, de atunci, el a devenit o parte integrantă a sistemului socio-religios hindus. De fapt, acesta a devenit mai mult sau mai puțin un sistem ereditar, care a subjugat majoritatea populației; iar acest lucru este exploatat de către clasa minoritară conducătoare pentru a-și menține puritatea și superioritatea.

Gustave Le Bon citează câteva dintre învățăturile lui Manu (unul dintre autorii principali ai învățăturilor hinduse, Vedele), spunând:

„Această lege le-a oferit brahmanilor distincție, superioritate și sfințenie, ceea ce le-a ridicat rangul până ce a devenit egal cu cel al zeilor... Oricine este născut ca brahman este cea mai nobilă creatură de pe Pământ. El este monarhul tuturor lucrurilor create, iar datoria lui este aceea de a apăra Shastra, învățăturile hinduse, care oferă legitimitate puterii lor.ˮ

nvățăturile lui Manu continuă să acorde mai multe drepturi brahmanilor decât tuturor celorlalți oameni: „Tot ceea ce se află pe Pământ aparține brahmanului, pentru că el este cea mai măreață dintre toate creaturile. Toate lucrurile sunt pentru el.ˮ

Sudra nu au niciun fel de drepturi în societatea hindusă. Sunt considerați a fi inferiori animalelor: „Un sudra nu ar trebui să obțină bunuri, chiar dacă are posibilitatea, pentru că dacă face acest lucru cauzează durere brahmanilor. Nimic nu poate fi mai onorabil pentru sudra decât să servească brahmanul; nu poate câștiga altă recompensă în afară de aceasta... Un sudra care atacă pe cineva dintr-o castă superioară este pasibil să-și piardă membrul cu care a atacat...ˮ

4. Capitalismul

Capitalismul nu este o religie, dar a devenit un mod de viață pe care milioane de oameni aspiră să-l adopte și, odată adoptat, să-l apere cu mare entuziasm. Milioane de oameni au fost păcăliți de simbolurile capitalismului american25, cum este Statuia Libertății, care îl întâmpină pe fiecare nou venit în țara fericirii și a oportunităților. Cu toate acestea, se pare că mulți oameni au uitat deceniile de sclavie, plantațiile și teoria

„locurilor din spate ale autobuzului”, conform căreia negrii nu aveau voie să se așeze pe locurile din față în mijloacele de transport public.

Puțini capitaliști par a fi deranjați de consecințele sale grave, de rata în creștere a criminalității, a violurilor, a hărțuirii copiilor, a femeilor maltratate, a dependenței de droguri, a discriminării ascunse și deschise, a persoanelor fără adăpost și a problemelor cu care se confruntă persoanele în vârstă.

Ca urmare a tratamentului inegal și a discriminării, comunitatea afro-americană se confruntă cu din ce în ce mai multe probleme. Americanii albi se confruntă cu aceleași probleme, însă la o scară mult mai mică.

Philipson (1992) face referire la investigatorul cheie pentru Fondul PhelpsStokes, Thomas Jesse Jones, un galez american care a fost asociat cu politica de educație segregată pentru negrii din SUA. Filozofia din spatele politicii de a oferi o educație corespunzătoare pentru negri a fost formulată clar la începutul secolului, din motive pur discriminatorii. Oamenii de culoare erau priviți ca fiind o rasă inferioară, potriviți pentru o educație inferioară și pentru locuri de muncă modeste, pentru că nu erau albi:

„Oamenii albi trebuie să fie lideri... Caucazianul va conduce... în negru se află oportunitatea Sudului. Timpul a dovedit că este cel mai bine pregătit pentru a executa munca grea în statele sudice... Ei vor ocupa de bunăvoie posturile de servitori și vor face munca grea, pe salarii mai mici decât omul alb american sau de orice rasă străină.” (citat în Berman 1982: 180 și în Philipson 1992: 199).

69% din totalitatea nașterilor din comunitatea afro-americană sunt în afara căsătoriei. Două treimi dintre copiii lor trăiesc în case monoparentale. Aproximativ o treime dintre adolescenții afro-americani se poate aștepta la o condamnare sau la o pedeapsă cu închisoarea înainte de vârsta de șaisprezece ani.

Patru din fiecare zece bărbați negri cu vârsta cuprinsă între șaisprezece și treizeci și cinci de ani sunt în închisoare sau eliberați condiționat. Cele mai ridicate rate ale consumului de droguri, abandon școlar și violuri se regăsesc, de asemenea, în rândul negrilor. Buchanan a menționat acestea și alte statistici similare, referindu-se la minorități în mod acuzator, în loc să încerce să afle motivele reale din spatele acestor statistici alarmante. Minoritățile, care în trecut s-au confruntat cu sclavia și cu formele extreme de brutalitate și discriminare, se confruntă acum cu o neglijență instituțională ascunsă și cu discriminarea. Efortul pentru a restabili egalitatea și dreptatea este aproape inexistent. Este evitată răzbunarea pentru secolele rele și pentru istoria rușinoasă, dar nu și a arăta cu degetul și învinuirea celor oprimați. Un sistem inadecvat la nivel local nu poate face față provocărilor unei lumi complicate și diverse.

PE SCURT

De fapt, capitalismul conduce practic la inegalitate economică, în special pentru minorități și „segmentele neproducătoare”, cum sunt copiii și persoanele în vârstă. Din cauza schimbărilor majore care au avut loc în America pe parcursul ultimelor sute de ani, au apărut multe probleme sociale. Corporațiile uriașe, invazia de ferme și mici întreprinderi familiale au condus la multe tensiuni socio-economice. Sistemul capitalist, ca mod de viață, a oferit câștiguri materiale unui număr mic de persoane, însă segmente largi ale societății suferă, printre care oamenii în vârstă, femeile singure, copiii născuți în afara căsătoriei și minoritățile de culoare.

A devenit o scenă comună existența în centrul orașelor americane a numărului mare de oameni în vârstă fără adăpost. Un număr mare de sociologi americani estimează că problema persoanelor în vârstă va deveni și mai severă în viitorul apropiat

Aceasta nu este doar o problemă americană

Scăderea ratei natalității, împreună cu numărul tot mai mare de persoane în vârstă, indică faptul că aceste tendințe vor continua.

Persoanele în vârstă vor constitui în curând o mare parte a societății. În anul 1900, persoanele de peste 65 de ani constituiau 4% din populația americană (3 milioane de oameni); în jurul anului 1976, constituiau peste 10% din populație (22 de milioane). Se estimează că până în anul 2030 vor exista mai mult de 50 de milioane de oameni cu vârsta de peste 65 de ani în Statele Unite – circa 17% din populație28. Aceasta nu este doar o problemă americană, ci este o problemă capitalistă, pentru că averea la nivel individual este mai apreciată decât orice altceva, inclusiv mai mult decât oamenii. Conform statisticilor ONU cu privire la depopularea Europei capitaliste, în anul 2000, existau 494 de milioane de europeni cu vârste cuprinse între cincisprezece și șaizeci și cinci de ani. Se estimează că această cifră va scădea până la 365 de milioane până în anul 2050; însă, cele 107 milioane de europeni cu vârsta de peste șaizeci și cinci de ani de astăzi va urca până la 172 de milioane în aceeași perioadă. Până în acel moment, mai mult de o treime din populația Europei va avea peste șaizeci de ani.

În ciuda tratamentului deplorabil cu care se confruntă persoanele în vârstă, cele sărace și cele de culoare, sub formă de discriminare ascunsă sau evidentă, națiunile occidentale consideră că civilizația și cultura lor sunt superioare și că au dreptul de a impune regula și modul lor de viață civilizațiilor, culturilor și popoarelor „inferioare”.

n teorie, capitalismul invită la un tratament egal între toate segmentele societății; în practică, nu poate furniza mecanismul corect pentru ca acest lucru să se întâmple. Acesta instituie un alt tip de caste socio-economice rigide, care conduc la segregare și la accesul inegal la serviciile sociale, medicale și educaționale. Drepturile sectoarelor puternice ale societății sunt apărate – ale celor tineri, bogați, albi, etc. – în timp ce drepturile sectoarelor slabe – femei, copii, persoane în vârstă, părinți singuri, etc. –sunt trecute cu vederea.

Nu are rost să discutăm tema egalității și a comunismului aici, din moment ce a fost discreditat și abandonat de propriii teoreticieni și practicieni. Acesta a adus puțin sau nu a adus niciun bine națiunilor care l-au adoptat sub amenințarea cu arma, producând numai sărăcie, înapoiere și mizerie. Capitalismul își are rădăcinile în monopol, cel bogat devine și mai bogat, în timp ce săracul devine şi mai sărac; altfel nu ar fi capitalism. Lumea nu are nevoie de mai multe exploatații economice globale în mâinile companiei multinaționale capitaliste. Demnitatea oamenilor trebuie să fie restaurată printr-un mod universal de viață, care nu este discriminatoriu și care consideră că omul este creatura cea mai onorată de pe Pământ. Acest lucru ne va conduce la destinația noastră finală în căutarea singurului sistem universal de viață, care este singura speranță a omenirii pentru tratamentul ei nediscriminatoriu.

5. Islamul și egalitatea universală

Orice sistem care pretinde aplicabilitate universală trebuie să își aprecieze susținătorii, potențialul lor, să recunoască realizările lor, indiferent de originea lor etnică, rasială, geografică sau socio-economică. Cu alte cuvinte, un astfel de sistem trebuie să evalueze numai potențialul (sau realizarea) lor și nu cele cu care au fost înyestrați în mod natural, cum sunt culoarea, rasa, țara de origine, etc. Islamul îi vede pe oameni ca fiind egali. De fapt, în islam, diferențele inerente aduc înțelepciune mai mare și demnă de apreciere. Religia care consideră că toți oamenii sunt egali în ochii Creatorului lor este islamul:

„Şi printre Semnele Lui sunt crearea Cerurilor şi a Pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu.ˮ

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 30:22]

Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „(...) Un arab nu este superior în faţa unui nearab şi un nearab nu este superior în fața unui arab. De asemenea, un alb nu este superior în fața unui negru și nici un negru nu este superior în fața unui alb, decât în ceea ce privește pietatea și faptele bune. (...)” (Convenit)

Islamul respinge toate formele de superioritate bazate pe factori rasiali, geografici, economici, lingvistici sau alți factori inerenți. El consideră că dreptatea și buna conduită sunt criterii pe baza cărora oamenii sunt apreciați. Despre acest principiu, Allah Cel Atotputernic spune: „O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Cu adevărat, Allah este ʻAlīm (Atoateștiutor), Khabīr (Bineștiutor).ˮ [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:13]

Pe câmpiile din Arafat, în urmă cu mai bine de 1.400 de ani, Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a declarat principiile islamice eterne de egalitate în fața unei adunări de peste o sută de mii de oameni. Astfel, fiecare ascultător avea să transmită ceea ce a auzit celor care nu au fost prezenți: „(...) Întreaga omenire provine de la Adam și Eva, un arab nu este superior în faţa unui nearab şi un nearab nu este superior în fața unui arab. De asemenea, un alb nu este superior în fața unui negru și nici un negru nu este superior în fața unui alb, decât în ceea ce privește pietatea și faptele bune (...) Toţi cei care mi-au ascultat cuvintele să le transmită altora mai departe, iar ei, la rândul lor, altora; și fie ca cei din urmă să-mi înțeleagă cuvintele mai bine decât cei care m-au auzit direct. O, Allah! Fii Martorul meu, că am transmis oamenilor Mesajul Tău!” (Convenit)

Prof. Ramakrishna Rao, un hindus practicant,29 a citat-o pe Sarojini Naidu, cea mai mare poetă indiană, care a vorbit despre modul în care egalitatea a fost practicată în islam, spunând:

„A fost prima religie care a predicat și a practicat democrația; pentru că, în moschee, atunci când adhan-ul (chemarea la rugăciunea musulmană) este rostit și adoratorii se adună laolaltă, egalitatea islamului este reprezentată de cinci ori pe zi, atunci când agricultorul și regele îngenunchează unul lângă altul și proclamă: «Dumnezeu Singur este Cel mai Mare!»ˮ

Marea poetă a Indiei continuă: „Am fost impresionată din nou și din nou de această unitate indivizibilă a islamului, care îl face instinctiv pe om un frate. Când întâlnești un egiptean, un algerian, un indian și un turc în Londra, ceea ce contează este că Egiptul este patria unuia și India este patria celuilalt.

Egalitatea ca principiu islamic nu este recunoscută doar ca un slogan banal la care să putem aspira. Ea este pusă în practică în fiecare zi, prin cele cinci rugăciuni zilnice, atunci când musulmanii se supun lui Allah aliniați, fără nicio distincție între ei. Caracterul universal definitiv al islamului este exemplificat în timpul Hajj-ului (pelerinajul la Mecca), atunci când aproximativ trei milioane de musulmani din peste 70 de țări se adună în același loc, îmbrăcând același veșmânt, pentru mulțumirea lui Allah și slăvirea Lui. Toate barierele, inclusiv cele de rasă, culoare, limbă și statut, dispar

Astfel, unele sisteme promovează exclusivitatea religioasă și discriminarea (iudaismul, hinduismul, creștinismul), iar altele încurajează inegalitatea economică și, prin urmare, cea socială (capitalismul, comunismul și socialismul). Numai islamul este un sistem atotcuprinzător și egalitar. Aceasta ne conduce la o a doua comparație între islam și celelalte sisteme ideologice existente, în ceea ce privește toleranța, a doua condiție pentru orice Ordine Mondială propusă.